Muzeul "colectiilor"

[Sorin A. Matei]

Iulian Comanescu publica prin mai acest foarte miscator tablou al muzeului colectiilor, locul de strinsura al confiscarilor statului comunist:

Nu poţi vizita Muzeul Colecţiilor de Artă fără o senzaţie de impoliteţe difuză, o pulsiune de spărgător care scotoceşte prin casa unui bogătaş plecat, momentan, de-acasă. În ultimă instanţă, aşa şi e. Tu eşti „poporul“ căruia statul îi pune pe tavă o serie întreagă de lucruri luate înapoi de la „exploatatori“. Desigur că oamenii Muzeului lasă această decriptare pe seama instinctelor tale. În cei vreo 50 de ani cât a deţinut obiectele, statul n-a fost în stare nici măcar de o inventariere sau catalogare ca lumea. În afară de numele tabloului, al pictorului şi al proprietarului, nu ţi se spune nimic. Şi nici măcar asta, adesea, fiindcă o treime din obiectele „donate“ de proprietari sunt prezentate fără vreun cartonaş referitor la destinaţia şi provenienţa lor.

E uşor de imaginat ce poveste frumoasă s-ar fi putut imagina din cele de mai sus, cu cronologii, biografii ale proprietarilor, eventuale seri speciale cu urmaşii acestora. La intrare nu există nici măcar o broşură sau un pliant.